O filosofie a longevitaii bazata nu pe resemnare, ci pe curaj. O reinventare spectaculoasa a modului nostru de viaa.
Ce sa schimbat din 1950 pâna azi? Sperana de viaa a crescut cu 30 de ani, echivalentul în timp al unei viei din secolul al XVIIlea. Dupa 50 de ani, omul experimenteaza un fel de suspendare: nu mai este tânar, dar nu e nici batrân cu adevarat. Un progres extraordinar, care schimba totul: legaturile dintre generaii, viaa emoionala i cea familiala, însui destinul nostru.
Admirabilul eseu al lui Pascal Bruckner nu se mulumete sa exploreze problemele existeniale pe care le ridica prelungirea duratei vieii umane. El insista asupra ambiguitailor i a contradiciilor acestei situaii." Le Monde
Un excelent eseu, care ne propune sa tindem mai degraba catre o viaa împlinita, decât spre succes. Asta pentru ca însui conceptul de succes, de reuita pare sa limiteze cautarea, odata ce inta mult dorita a fost atinsa. Avem acum incredibila ansa de a putea fi activi un timp mai îndelungat, de a lucra pentru împlinirea noastra. Atâta vreme cât iubim i cream, traim o scurta eternitate, singura care ne este permisa. Nimic altceva nu ne este impus. Poi trai viaa deplin, pâna la momentul final, inevitabil." Le Devoir
Fulgerul pasiunilor ramâne viu, sufletul i inima sunt gata sa se înflacareze: vârsta spirituala, sentimentala nu coincide cu aceea biologica. Nu exista decât un singur mijloc de a încetini îmbatrânirea: sa ne pastram în dinamica dorinei. Reconciliere a incompatibilitailor: romantism i predare de tafeta, dezmai riduri, par alb i furtuna a dorinelor. Nu am descoperit soluia pentru nenorocirile condiiei umane, doar am întredeschis o lucarna minuscula în caverna." Pascal Bruckner