Ocultism, vrajitorie si mode culturale

În perioada dominata de triumfurile raionalismului tiinific, cum socotim succesul extraordinar al unor micari oculte precum astrologia sau renaterea vrajitoriei?

Din perspectiva sa de istoric al religiilor, Mircea Eliade arata ca astfel de tendine populare se dezvolta din radacini arhaice i reapar periodic în anumite mituri, simboluri i ritualuri. În cele ase eseuri lucide adunate în acest volum, Eliade dezvaluie semnificaia religioasa profunda care se afla în centrul multor mode culturale contemporane.
Tematica volumului este eclectica: autorul reia vechi subiecte insuficient cercetate din istoria religiilor sau pune într-o noua lumina controverse bine-cunoscute. Primele cinci eseuri au fost iniial conferine i, prin urmare, stilul oral, plin de viaa le face deosebit de accesibile ca lectura. Ultimul, scris pentru o revista de specialitate, este întrucâtva mai tehnic, dar caracterul sau erudit nu are decât rolul de a familiariza cititorul cu manifestarile unui moment absolut fascinant din istoria experienei religioase.

Mai degraba decât o lucrare de popularizare, Ocultism, vrajitorie i mode culturale este rodul convingerii lui Eliade ca istoria religiilor ar trebui citita de cel mai larg public posibil.

Mircea Eliade (Bucureti, 1907 Chicago, 1986) a studiat filosofia la Bucureti, apoi la Calcutta, India. i-a susinut doctoratul în filosofie la Universitatea Bucureti, remarcându-se apoi ca profesor, istoric al religiilor, scriitor i filosof. Din 1945 s-a stabilit la Paris, unde a predat istoria religiilor, mai întâi la École Pratique des Hautes Études, apoi la Sorbona. În 1958 a acceptat postul de profesor titular i de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985, Catedra Mircea Eliade") a Universitaii din Chicago, devenind unul dintre interpreii emineni ai religiei. Eliade a fost un autor prolific de ficiune i nonficiune deopotriva, publicând peste 1300 de texte de-a lungul a aizeci de ani. i-a câtigat faima internaionala cu Mitul eternei reîntoarceri (1949), o interpretare a simbolurilor i imaginilor religioase, prezervându-i locul în memoria colectiva cu monumentala opera Istoria credinelor i ideilor religioase, scrisa în trei volume (1976-1983).

Întradevar, nu se poate sa nu recunoatem în operele unui mare numar de artiti contemporani un interes mistuitor pentru materia ca atare. Nu voi vorbi despre Brâncui, fiindca dragostea lui pentru materie e bine cunoscuta. Atitudinea lui Brâncui faa de piatra e comparabila cu solicitudinea, teama i veneraia omului neolitic faa de anumite pietre ce constituie pentru el hierofanii; cu alte cuvinte, i ele dezvaluie o realitate sacra i ultima. Dar în istoria artei moderne, de la cubism la tachisme, suntem martorii unui efort continuu al artistului de a se elibera de suprafaa" lucrurilor i de a patrunde materia pentru ai dezvalui structurile ultime. Am mai discutat în alta parte semnificaia religioasa a efortului artistului contemporan de a aboli forma i volumul, pentru a descinde, ca sa zicem aa, în interiorul substanei, spre ai dezvalui structura ascunsa, starea larvara. Aceasta fascinaie pentru modurile elementare ale materiei tradeaza dorina eliberarii de sub povara formelor moarte, nostalgia cufundarii întro lume aurorala.
MIRCEA ELIADE

Dettagli