Oglinda ¿i drumul inventariaz¿ semnalmente specifice prozei române¿ti postdecembriste, dar ¿i continuit¿¿i identificabile cu cele dou¿ mari perioade din trecutul recent: interbelic¿ ¿i comunist¿. C¿r¿ile a peste o sut¿ de prozatori sunt, mai întâi, martore ale dosarului despre starea prozei. Dac¿ prima sec¿iune survoleaz¿ marile teme la zi ¿ rela¿ia dintre istorie ¿i fic¿iune, destinul personajului literar în era mic¿or¿rii omului, eroticul ¿i thanaticul (revolu¿ii ¿i tabuuri) ¿, în cea de-a doua sec¿iune prozatorii sunt convoca¿i în schi¿e de portret cu pledoarii individuale.