Am scris aa cum nu scrisesem nicio data, aproape încontinuu. Am scris i 10-12 ore legat, am scris în fiecare secunda pe care am putut-o elibera de altceva, iar când nu am scris, m-am gândit la scris. Când am încheiat, mi-am dat seama ca traisem o forma de transa, ca nu îmi aminteam mare lucru din perioada care trecuse, ca nu facusem curat în casa (OCD-ul meu cel mai pronunat), ca nu locuisem decât în cartea aia. Asta." Petronela Rotar
O carte de o sinceritate brutala, unde niciun sentiment, nicio traire, nicio fapta nu ramân nedisecate i neexpuse privirii cititorilor. Dar ceea ce impresioneaza cel mai mult este capacitatea Petronelei Rotar de a rasfrânge i asupra lor complicaiile i nesiguranele personajelor din carte, provocându-i la o introspecie adânca în urma careia ramâne întrebarea: Oare eu cât am fost, cât sunt de orb? Indiferent de gradul de empatie sau respingere pe care îl ai faa de personaje, romanul acesta devine mai devreme sau mai târziu o poveste personala, pe care fiecare cititor o modeleaza mai mult sau mai puin contient. Nu e de mirare ca, la final, simi ca ai citit o carte despre tine, în care chiar daca nu te-ai regasit cu totul, te-ai simit parte din poveste." Camelia Cavadia
Ca o disecie facuta pe viu, cartea Petronelei este construita în jurul revelaiei dureroase ca, dei ne ascundem sub un munte de mecanisme de aparare cotidiene, de noi înine nu avem unde sa fugim." Anca Mizumschi