Orbita zeului

Cu Orbita zeului - volum compact, ce-i deschide strveziile-i aripi sau pori sub motto-ul bacovian (care mi-a purtat i mie paii în arta i mitul romanului cu doar o jumtate de secol în urm!) - Aura Christi îi afirm, cu un calm magistral, trebuie s-o spunem, pecetea-i liric: o viziune de o dureroas limpiditate asupra naturii, complice i oglind a întregului vagabondaj imagistic, o surprinztoare revizitare a zeilor, ce confer o patin clasic, unitar, volumului, cu nu puine semne, poate chiar i un fel de abur liric, venite din intima deprtare a unor poei ca Hölderlin, Rilke, Blaga sau Nichita, celebrându-i i pe Brodski sau Ahmatova.

Iat, foarte succint, o mostr admirabil a unui singular curaj poetic i iniiatic: re-instalarea unei poete, oficiind în limba lui Eminescu, în marile teme ale poeziei europene - etern moderne, fertile oricui posed ingenium -, dar i în acel curaj, profetic a spune, de a se descoperi pe sine." (Nicolae Breban)

Aura Christi îndrznete, prin acest nou volum, cel mai reuit din tot ce a scris pân acum, s readuc în poezia contemporan modelul clasic. Versul este perfect tiat, de o muzicalitate luntric sobr, fr sincope, de un firesc necznit, care nu le iese decât poeilor de anvergur. Sunt «atacate» teme mari, dar nu sub form de lozinci, cum procedeaz naivii i începtorii, ci fin sugerate, inute în suspans. Confesiunea discret, care nu se coboar la înregistrarea lipsit de imaginaie a unor senzaii ori furnicturi sentimentale, a unor evenimente relatate în nuditatea lor auster - reprezint o situare polemic fa de biografismul neretuat al unei mari hlci din poezia ultimelor dou decenii. E o poezie clasic, a nelinitii, dar a unei neliniti rodnice, împcate cu sine. Totul pare scris cu tonul celui care tie, care a traversat «drama luciditii», care a atins acel punct al înelegerii de unde realitatea, dei nu poate fi controlat, nu mai are cute, nie obscure; o asemenea perspectiv este foarte exigent, dur, aa c totul pare a fi scris cu cuitul la os, dar transmite echilibru, nu derut. Dei totul e zbucium i cutare i convulsie, «totul e», cum spune un foarte frumos poem, «linitit». Din suma unor neliniti grele iese o linite-sintez, care le împac pe toate i te împac pe tine cu tine. Pe tine ca poet i pe tine ca cititor. Am definit, astfel, discret, atitudinea clasic, adevrata atitudine clasic. Un fel de echilibru de ansamblu, prin nimic strident: de fond, de form, de muzicalitate, de atitudine i de viziune, în cele din urm. Prin Orbita zeului, Aura Christi a dat unul dintre cele mai substaniale volume din poezia, atât de aplatizat retoric, a ultimilor ani." (Bogdan Creu)

Poetul nu disociaz, ci aduce nume i lucruri într-o relaie inteligibil. Versurile structurate de antonomasia (figur care descrie în loc s numeasc: «Dai-mi un nume pentru cel care...») indic relaia omului cu divinitatea ca prototip al logicii prin care lucrul este ataat unei semnificaii. Nu este aadar o estetic a aparenelor/ vemintelor frumoase, ci una semiotic, a iluminrii fenomenului printr-un sens profund. Fruct al unei imaginaii religioase, Orbita zeului s-a aternut în tiparele marii poezii." (Maria-Ana Tupan)

Dettagli