PIESE DE TEATRU

Talme Balme este, probabil, piesa la care in cel mai mult. Am scris-o dintr-o bucata", într-un moment de inspiraie i de încântare, descoperisem o formula noua de aciune dramatica, în care actorii erau manipulai de replicile rostite i se micau nu dupa voia lor, ci dupa o mecanica a rostirii pentru prima oara adusa pe scena. Piesa n-a trait bucuria scenei decât în încercarea unor trupe studeneti de amatori, sensibili la noutatea totala a textului dramatic.

Daca i cu Parca... este o piesa care ma emoioneaza de fiecare data când o recitesc. Este, într-un mod neateptat pentru mine, autobiografica, cu scene petrecute sau care ar fi putut sa se petreaca în familia mea. Personajul principal este maica-mea în persoana, îi seamana pâna la identificare. Ca i în cazul altor texte ale mele, m-am priceput sa le scriu, dar n-am tiut ce sa fac dupa aceea cu ele. N-am tiut sa le vând", sa le comercializez, sa le netezesc drumul spre spectatori sau cititori. Talentul asta nu l-am avut! Dar poate ca timpul le va aranja Domnia Sa pe toate. Aa se spune! Doamne, ajuta!
oapte de iubire, cu subtitlul Doamne, de ce ma facui oltean?! O comedie, desigur. Închinata spiritului oltenesc care m-a fascinat întotdeauna. Aciunea se petrece într-un compartiment al trenului cu destinaia Craiova. Oltenii, zicea Constantin Boceanu, moier mehedinean, au un fel aparte de a iubi, de a se îndragosti, chit ca sunt mari familiti. Ca români, sunt aidoma fratelui mai nastrunic, paradoxal i surprinzator prin soluiile imaginate. În tren cu un oltean, nu simi cum trece timpul.

Dettagli