Pandemia COVID-19: Abordari filosofice

Lucrarea debuteaza cu o retrospectiva a dezbaterilor privind originea vieii: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celula pentru replicare, în schimb celula este o forma mai evoluata pe scara evoluionista a vieii. În plus, studiul viruilor ridica întrebari conceptuale i filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, i locul lor în lumea biologica.
Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existenialismul lui Albert Camus i Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, i despre ipoteza Gaia, dezvoltata de James Lovelock i susinuta în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt evideniate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legatura lor cu încalzirea globala care a dus la o cretere a bolilor infecioase, i despadurirea unor zone întinse, care au determinat viruii sa migreze din zona lor nativa (rezervorul" lor). Etica pandemiilor este abordata din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criza de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obinuita (kantiana) privind respectul faa de persoane ca indivizi.
Dupa o retrospectiva a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului sau de viaa i a istoriei sale, cu accent pe filosofia morii, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat iniial de Foucault, cu referire la practica statelor naionale moderne de control al populaiilor i dezbaterea generata de Giorgio Agamben care afirma ca ceea ce se manifesta în aceasta pandemie este tendina crescânda de a folosi starea de excepie ca o paradigma normala de guvernare. O alta abordare de interes i foarte dezbatuta este cea generata de lucrarile lui Slavoj Žižek, care afirma ca actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism "barbar", întrebându-se daca nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi ca nu putem exista independent de relaiile noastre cu ceilali, ca umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei.
Ultima seciune este dedicata previziunilor despre cum va arata lumea dupa pandemie, existând deja semne ale unei schimbari de paradigma, inclusiv dispariia brusca a ideologiei legate de ziduri": o tuse a fost suficienta pentru a face dintr-o data imposibila evitarea responsabilitaii pe care fiecare individ o are faa de toate fiinele vii pentru simplul fapt ca este parte a acestei lumi, i a dorinei de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru ca totul este, într-un anumit sens, în tot i în natura nu exista regiuni autonome care sa constituie o excepie.
Pandemia COVID-19 pare sa restabileasca supremaia care a aparinut cândva politicii. Una din virtuile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobra de libertate: a fi liber înseamna a face ceea ce trebuie facut într-o situaie specifica.

CUPRINS:

Abstract
Introducere
1 Virui
1.1 Ontologia
2 Pandemii
2.1 Dimensiuni sociale
2.2 Etica
3 COVID-19
3.1 Biopolitica
3.2 Neocomunism
3.3 Desocializarea
4 Previziuni
Bibliografie

DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205

Dettagli