Timp de peste patru sute de ani, oraul Giurgiu i cetatea sa de aparare, precum i câteva aezari rurale risipite prin jur, au aparinut, teritorial i administrativ, Înaltei Pori.
Considerat în sine, oraul nu reprezenta decât un mic târg comercial de frontiera, cu schela la Dunare, cosmopolit i rudimentar, iar localitaile din preajma sa, de asemenea, nu aveau valoare decât ca adaposturi, nefiind niciodata trecute pe harta lumii. Dar Giurgiul, prin intermediul portului sau, asigura un tranzit continuu al marfurilor de prima necesitate catre Istanbul, cetatea sa de aparare se constituia în cel mai nordic bastion otoman, aflat la grania împaraiei cu Europa, de unde, în caz de primejdie, se afluiau armate în Principatul Român, iar catunele din proximitate susineau alimentar acest vital complex, aa încât înca din Evul Mediu modestul ora, situat între Orient i Occident, a devenit atractiv pentru nu mai puin de trei mari imperii, care toate s-au întrecut, pe rând, în a-l cuceri. Or, lupta locuitorilor sai nu pentru a-i pastra identitatea, care, sub dominaia turcilor, oricum era incerta, ci pentru a supravieui, reprezinta conflictul acestei cari, în care personajele au o stricta corespondena în realitate, evenimentele s-au întâmplat cu adevarat, iar întregul demers, în cele din urma, nu e decât o pledoarie pentru arta de a triumfa istoric.