Angela Tocila îi iubete trecutul, amintirile, povetile, aa cum îi îndragete duios personajele din istorioarele zidite în carte, precum construia povetile copilariei la bunicii paterni. Piscina din cote, dispensarul din camara i spaiul visarilor din grajdul bunicilor au devenit modele cu care se joaca decupând i relipind parile într-o forma inedita i recompunându-i propria lume în care imaginile se topesc în emoii, formele în percepii i culorile în sentimente dulci ce reflecta transparent asprimea judecaii sale pentru cei ce-i sunt subieci i modele în faa evaletului care i-a lipsit i pe care-l regreta astazi, la maturitate. Prospeimea inedita, expresivitatea i originalitatea cred ca aduna senzaiile din proza scurta a Angelei Tocila. i-mi place sa o citesc pentru ca se împartaete cu curaj i fara preget, presarând toate simirile sale în povestirile creionate metodic i jucau, printre zâmbete i zumzet de albine, în picaturi din soare, aternute altfel liniar i regulat în cuvinte negre pe pagina alba din faa noastra. Semnificat i semnificant deopotriva, respira grandios în rândurile sale. Ma-nclin!