Pirin-Planina încununeaza activitatea de prozator a lui G. Topîrceanu, fiind o sinteza a artei sale de povestitor memoralist. Regasim aici pe liricul grav i melancolic din Balada morii, dar i pe poetul sprinar din cronicile vesele, pe reporterul puin grabit din Amintirile de la Turtucaia, dar i pe stilistul rafinat, care creeaza pagini de autentica proza artistica. Prin limpezimea de cristal a imaginilor i, mai cu seama, prin limba curat româneasca în care e scrisa, Pirin-Planina se ridica pâna la stralucirea Baladei munilor, constituind alaturi de aceasta una dintre operele de capetenie ale scriitorului.