Într-o zi geroasa dintre Craciun i Anul Nou, doi poliiti descopera cadavrul unui barbat într-un apartament mizer. Cunoscuii barbatului însoesc cadavrul la morga, apoi asista la disecie i la incinerare, în vreme ce rememoreaza episoadele importante ale propriilor viei, desfaurate în marginea societaii. Drogai i alcoolici, vulnerabilii i indezirabilii prind glas, dând la lumina o elegie în care se înnoada speranele, dezamagirile, prieteniile i povetile de iubire ale unor oameni cât se poate de obinuii. Într-un stil inedit i provocator, Jon McGregor spune în romanul Pâna i câinii o poveste care nu te poate lasa indiferent.
Nu e nici urma de senzaionalism în acest roman uimitor, profund i uman. Scriitorul a intrat în lumea personajelor sale cu respect, nu cu ironie, necautând sa explice sau sa justifice, ci sa îneleaga." Irish Times
O combinaie rara de empatie i scriitura minunata." Mark Haddon
Ca autor, e foarte periculos sa-i stabileti o agenda politica, pentru ca vei sfâri prin a le impune personajelor propria ta perspectiva, în loc sa lai povestea sa îi urmeze cursul firesc. Dar nu cred nici ca ficiunea ar trebui sa fie o zona ferita de orice influena din sfera politicului. În Pâna i câinii am vrut ca povestea sa aiba prioritate i sa las chestiunile sociale sa iasa la suprafaa în mod firesc. () Nu am vrut sa scriu o carte despre droguri sau despre oamenii fara adapost, sau despre a fi sau a nu fi mort. Nici nu cred ca am facut-o. Am scris o carte despre aceti oameni; despre Robert, mortul de pe podea, i despre Laura, fiica lui, i despre Heather, Danny, Ant, Steve, Ben, Jamesie i Maggie, prietenii lui. Am scris o carte despre ce se întâmpla când oamenii nu se mai iubesc pe ei înii sau când lasa un obicei placut sa puna stapânire pe viaa lor, i am scris o carte despre cât de puternice pot fi voina i dorina cuiva de a supravieui. i e ceva acolo i despre câini, dar foarte puin." Jon McGregor
Pentru romanul Pâna i câinii, Jon McGregor a primit prestigiosul International IMPAC Dublin Literary Award.