În amintirea bunicilor i a parinilor mei, dedic aceste rânduri. Este o poveste adevarata despre cei în amintirea carora am scris aceasta poveste, spusa la gura sobei, în serile de iarna, ori în nopile racoroase de vara, sub stralucirea reginei nopii, Luna i a puzderiei de stele, ce spoiau bolta senina a cerului din frumoasa Vladaie. Este povestea trista, dureroasa, a celor ce au trait vremurile anilor de dupa cel de al doilea Razboi Mondial, a celor ce au avut curajul sa lupte în Armata Regala, ori au avut adunata o oarecare avere i au avut puterea sa-i trimita copiii la coli, pentru instruirea i pregatirea lor ca intelectuali. Pentru toate acestea i multe altele, au fost categorisii ca burghezi i dumani ai noii clase politice, ce patrunsese în acel timp i în România, ca în toata Europa de Est. Îi mulumesc lui Dumnezeu pentru puterea minii i taria caracterului cu care m-a înzestrat sa pot sa povestesc acele amintiri i trairi intense ale unor viei jertfite fara vina