Din 1940 pâna în 1944, cât timp a fost aliata Germaniei naziste, România a pus în aplicare politici de epurare etnica vizându-i nu doar pe evrei i romi, ci toate minoritaile naionale. Alese de guvern ca posibile modele pentru România postbelica, Basarabia i Bucovina trebuiau curaate sub raport etnic i reeducate în spiritul Noii Europe". De aceea aici purificarea etnica a fost efectuata extrem de brutal i fara a ine seama de vreo constrângere de ordin juridic sau moral: minoritaile au fost stramutate forat, au avut loc masacre i pogromuri. Vladimir Solonari arata ca România nu a adoptat aceste metode sub presiunea Germaniei, ci le-a implementat din proprie voina. El subliniaza rolul funcionarilor i experilor guvernamentali în elaborarea politicilor de purificare etnica, inclusiv a planurilor privind schimbul de populaie, cum a fost cel care viza Cadrilaterul, i explica de ce majoritatea acestor planuri nu au fost niciodata puse în aplicare. Vladimir Solonari îi completeaza studiul cu o analiza a atitudinii societaii faa de politica de purificare etnica a guvernului, aratând ca, dei aceasta a gasit un sprijin considerabil în rândurile românilor, au existat i numeroase cazuri de opoziie la diverse niveluri.