Pe 8 aprilie 1967, la împlinirea vârstei de 56 de ani, Emil Cioran îi nota în jurnal urmatoarele: «În tot ce am scris, nu i-am adus sexualitaii omagiul pe care îl merita». Nu voi spune ca am scris prezenta carte doar ca un omagiu adus sexualitaii, ci i în încercarea de a înelege delicatele i misterioasele ei mecanisme i modul în care ele influeneaza (i sunt la rândul lor influenate de) mecanismele sociale, morale i culturale. Este vorba de sexualitatea omului, cel mai rasat animal din punctul de vedere al Culturii i, tocmai de aceea, cel mai ratat animal din punctul de vedere al Naturii. Compunând aceasta lucrare, nu am plecat de la o teza prestabilita i nici de la un plan premeditat. Ea s-a alcatuit cumva organic. Am scris aceasta carte în aceeai masura în care ea m-a scris pe mine. Poate aa se explica relativa eterogenitate stilistica a volumului, cu treceri uneori spontane de la rigoarea academica la exprimarea eseistica, cu grad mai mare de libertate." (Andrei Oiteanu)