Solitudinea e ara mea

Un limbaj poetic direct, cu mesaje clare, neînvaluite în valurile dense ale figurilor de stil. Totul însa aureolat de o feminitate sensibila.

Nicoleta Popa scrie pentru ca nu poate altfel. i o face în regimul urgenei, fara brizbrizuri, fara menajamente, fara sa-i pese prea mult de ce zic cei din jur, fiindca are ceva de marturisit. E detectabil chiar un sadism al adevarului în versuri, necesar asemeni oxigenului ca sa ramâna un om întreg. Îi analizeaza condiia de femeie, vitupereaza, se tânguie, este fireasca, nu plictisete. Volumul de faa e mai cuminte decât anteriorul, sulfurosul Fragmente din inima mea. Sa fie o etapa intermediara, o trecere spre un alt palier al spunerii poetice? Nu ma încumet la un raspuns. Aceasta piteteanca e de reinut în rândul poetelor care conteaza în literatura româna." (Alexandru Petria)

O seducatoare feminitate sclipete prin versurile din spatele acestei coperte. Nu trebuie decât sa deschizi oriunde i o sa te simi sigur micat. Dar nu trebuie sa deschizi daca nu te simi pregatit sa te lai îmbogait de efluviile sensibilitaii de spiritul acestei poete. Aferim." (Stoian G. Bogdan).

Dettagli