Teoria relativitaii speciale a fost propusa în 1905 de Albert Einstein în articolul sau "Despre electrodinamica corpurilor în micare". Titlul articolului se refera la faptul ca relativitatea rezolva o neconcordana între ecuaiile lui Maxwell i mecanica clasica. Teoria se bazeaza pe doua postulate: (1) ca formele matematice ale legilor fizicii sunt invariabile în toate sistemele ineriale; i (2) ca viteza luminii în vid este constanta i independenta de sursa sau observator. Reconcilierea cele doua postulate necesita o unificare a spaiului i timpului în conceptul dependent de cadru spaiu-timp.
Teoria se numete "speciala", pentru ca se aplica numai în cazul special al masuratorilor efectuate atunci când atât observatorul cât i ceea ce este observat nu sunt afectai de gravitaie. Zece ani mai târziu, Einstein a publicat teoria relativitaii generale, extinderea relativitaii speciale care încorporeaza gravitaia.