Veveria se joaca

Cine-ar fi crezut ca o veveria poate sa stârneasca atâtea provocari atractive, atâtea curiozitai?! Cine ar fi crezut ca o fiina atât de mica poate fi atât de complexa?!

i totui, nazdravanul i energicul personaj principal al romanului, ne poarta, fila cu fila pe tarâmuri ludice, pline de jocuri incitante, educative, de enigme care trebuie musai descifrate, de încurcaturi care trebuie neaparat descurcate.

Veveria jucaua atrage deopotriva i marii i micii cititori, înca din primele pagini, printr-un aproape permanent dialog/ monolog, presarat cu fin umor, i-i transforma, astfel, în parteneri de joaca, chiar în iscusii detectivi.

Atacata fiind de un animal lacom, ajungând prada unei scurte amnezii, aceasta cere ajutor i încearca, pas cu pas, prin jocuri logice, originale, de strategie, de atenie i memorie, sa refaca, sa descâlceasca labirintul, firul nefericitelor evenimente, sa dezlege misterul atacatorului.

Antrenând în demersul ei i cititorii, crede ca, în acest fel, va avea mai multe anse.

110 p.

Dettagli