Vina

Greu este sa fii bun". Aa suna verdictul unui filozof presocratic la care ma încruntam abitir pe la 20 de ani. Acum, la 60, dupa ce am învaat de la aceiai înelepi ca toi oamenii sunt rai", dar ca nu trebuie sa-i judeci", nu ma mai grabesc cu încruntarea. Doar zâmbesc puin ofilit, în dulce resemnare.

Cu un astfel de zâmbet trist, admirativ, îngaduitor i compatimitor totodata trebuie întâmpinat (i fara îndoiala iertat) Tomas H., personajul axial din romanul Cameliei Cavadia. Destinat fericirii, dar euat lamentabil. Vinovat inocent i egofil culpabil. i totui înseninat, dureros de triumfator în final, dupa ce altruismul învinge mizantropia, iar daruirea de sine absolva vinovaia. În fond, ce ar fi vina fara ispaire?

Un roman despre povara fericirii (chiar aa!) i chinul permanent al demonicului de a surpa prin patologia patimii oarbe iubirea curata, armonia conjugala, farmecul divin al copilariei i nobila condiie de parinte.

Un debut surprinzator prin precizia arhitecturii narative i sigurana rotirii caruselului cu multe i subtile relaii psihologice. În plus, îmbucurator prin opiunea preponderent morala, într-o vreme dominata de anarhie, relativism i etica în raspar. Dan C. Mihailescu

De când ma tiu am vrut sa devin scriitoare. PR de meserie, am scris povetile altora, dar mi-am dat seama ca am înauntrul meu propriile poveti care ateapta sa le dau viaa. Tot ceea ce am facut pîna acum a roit în jurul cuvintelor. Prin prisma meseriei mele, am scris sute de comunicate, am luat zeci de interviuri, m-am trezit cu zeci de fraze construite-n cap i am adormit cu altele bâzâindu-mi în ureche. Am hotarât ca e timpul sa-mi urmez visul i sa devin ceea ce m-am simit mereu." Camelia Cavadia

Dettagli