Anul 1883, Islanda. Cu puin timp înaintea nopii polare, un barbat, pastorul Baldur Skuggason, este atras ca prin farmec de o vulpe albastra în pustietatea îngheata. Destinul sau se va intersecta cu cel al botanistului Friðrik B. Friðjonsson, care se pregatete sa înmormânteze o tânara bolnava de sindromul Down, salvata cu ani în urma dintr-un naufragiu. Din povetile aparent disparate ale personajelor se întrupeaza un roman deopotriva misterios i poetic, o parabola despre creaie i sacrificiu, un basm întunecat în care umorul i lirismul se împletesc stralucit, confirmând talentul literar al unui scriitor de talie internaionala. Romanul Vulpea albastra a fost laureat cu Premiul pentru literatura acordat de Consiliul Nordic, cea mai înalta distincie literara nord-europeana.