E poate ciudat sa spun despre o carte ca asta ca e o placere, dar e o placere. E cu boala i da, e cu moartea, i nu-i vine s-o citeti pâna când începi s-o citeti i încep sa te prinda sarcasmele, luciditatea, melancolia taioasa, simul luptei i profesionismul poetului; iadul organelor i-a ascuit lui Geacar instinctele i toata energia i s-a strâns în minte ca un pumn care lovete, i nu numai sa se apere, sa atace.
Din fericire, cartea e nu numai iad, e i revenirea printre cei vii; doar ca ei n-au nicio idee ce înseamna sa traieti: «cafeaua de dimineaa/ dupa atâta timp/ e ca solveig» (peer gynt)." Dan Sociu