... Toi se uitau pe Podul Mogooaiei cu nerabdare, ateptând parca trecerea vreunui saltanat neobinuit, indca lucru curios! trasurile, foarte numeroase la ceasul acela, se rareau ca înaintea sosirei lui voda. Lumea foia pe jos fara treaba i totui preocupata; grupuri de barbai se formau pe tot lungul trotuarului, de la palat pâna în bulevard; birjarii muscali, neastâmparai, ieeau din rândurile lor de pe piaa teatrului i dau raite nebuneti pe dinaintea publicului, fâlfâind din mâneci i din biciuri, ca raele la venirea ploii.
i acelai strigat asurzitor, al vânzatorilor de jurnale, se repeta din ce în ce mai des: România libera de mâine, cu trecerea ruilor!"
Daca ochii acestor cascagura, venii de prin fundul mahalalelor, nu erau mulumii de privelitea strazilor, totui, pe chipurile lor se cetea nedumirirea i nelinitea: Vin ruii!"
În micarea naiva a caciulii, ridicata pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte, în raspunsurile silnice cei dadeau unii altora, plecând înapoi spre mahalale, mulimea avea înelegerea dreapta a unei împrejurari mari, pe care nu putea sa o cântareasca bine, dar de care se simea nelinitita: Vin ruii!"...