Immanuel Kant (1724-1804) este o figura legendara a filosofiei germane, opera sa fiind baza revoluiei copernicane" petrecute în istoria gândirii în plina era de avânt al romantismului. În volumul de faa sunt cuprinse doua eseuri foarte puin cunoscute publicului amator de filosofie, în care vom regasi gândurile filosofului privitoare la începuturi (ale istoriei omenirii) i sfârituri (ale lumii în general). Scrise dupa celebra triada a Criticilor", textele poarta amprenta sistemului kantian de gândire, dar constituie totodata încercari remarcabile de abordare a unor subiecte de larg interes, analizate din perspectiva venicei clauze a condiiilor de posibilitate". Orice minte umana care va încerca sa cuprinda începutul i sfâritul se va vedea constrânsa într-un fel sau în altul de limitele pe care Kant încearca sa le expuna aici în idei cât mai simple.
Istoria naturii începe aadar cu binele, caci este lucrarea lui Dumnezeu, iar istoria libertaii cu raul, caci este lucrarea oamenilor. Pentru individ, care, în exerciiul libertaii privete doar catre sine, o astfel de schimbare a fost o pierdere pentru natura, ale carei scopuri sunt orientate spre oameni ca specie, a fost un câtig."