Publicata iniial, în prima ediie în 1785, cu titlul Grundlegung zur Metaphysik der Sitten, este una dintre cele mai influente creaii din întreaga opera filosofica a lui Immanuel Kant i, totodata, un reper în istoria filosofiei universale. Lucrarea filosofului german cuprinde o prefaa, trei seciuni Trecerea de la cunoaterea raionala comuna a moravurilor la aceea filosofica, Trecerea de la înelepciunea morala populara la metafizica moravurilor, Trecerea de la metafizica moravurilor la critica raiunii pure practice i o remarca finala, precedate de nota traducatorului, Valentin Murean. În prefaa, Kant pledeaza pentru o metafizica a moravurilor i discuta despre metodologia pe care a folosit-o. El pornete de la împarirea filosofiei greceti în fizica, etica i logica. În prima seciune, dupa cum i titlul sugereaza, se face trecerea de la forma cunoaterii comune privind moravurile la cea filosofica. El discuta, printre altele, despre voina buna i datorie. În seciunea a doua se aprofundeaza problema imperativelor. În ultima seciune, Kant discuta despre voina, libertate. De fapt, cea de-a treia seciune reprezinta punctul de pornire de la care Kant a dezvoltat Critica raiunii practice, publicata în 1788.