O suta de kilometri mai la nord

Ca Lucia Cuciureanu era nu numai predispusa, dar i pregatita de zbenguiala lirica se vedea deja din volumul lasa apa sa curga, unde lucrarea principala era facuta de verva i de inteligena. Nici aici, în noua carte (o suta de kilometri mai la nord), nu lucreaza altcineva în locul lor. Textul e un joc de compoziie cu regula de imprevizibilitai cât mai spontane (pe principiul «sa fie uor ilogic» totul) i cu gândul sa para fermecatoare. Aa ar i parea daca din loc în loc n-ar cadea, în plina euforie ludica (inclusiv intra-textuala, nu doar refereniala la tot pasul), câte-un strop de gheaa sau câte-o imagine de frison (de genul linitii «din fereastra/ca un pumn în plex» ori al «creierului strivit de enile» ce «pare o poiana cu brândue» .a.) care magnetizeaza anxios pulberea de notaii existeniale." - Al. Cistelecan

Dettagli