te atept ca pe un glonte

Un caleidoscop în care se rotesc încet imagini din copilaria cu mineri, decantoare i benzi care transporta carbunele sau din adolescena într-o uniforma albastra. Textele astea spun, în fond, poveti despre oameni dragi. (Ana Pucau)

Ce-i ramâne de facut atunci când eti numarat dupa gloane", când ajungi sa asociezi cele mai bune vremuri cu primele defilari", prin faa ochilor i se deruleaza toate marile filme ale indiferenei", iar în loc de cer nu mai reueti sa vezi decât sute/de mii de camai albastre cu epolei"? Nu-i ramâne altceva decât sa ratezi tot ce se putea rata", asta e lecia pe care o învaa atât de bine i o preda, iata, mai departe, fara greeala, fosta eleva a L(iceului) M(ilitar). Dei pare imprimat pe o banda magnetica, iar limbajul este în esena unul sever, discursul pedagogic" din te atept ca pe un glonte lasa sa se strecoare printre rânduri suficient din emoiile, respiraiile sau ezitarile instanei emitente, astfel încât abilitatea celei aflate la pupitru sa devina de necontestat. Pentru ca, da, Ana Pucau convinge fara probleme, indiferent daca scrie despre identitai furate, manevre sterile, razboi, iubire sau ratare. (Cristina Ispas)

Un spaiu disciplinar, depresiv, ameninat de gloane, pândit de moarte o zona biografica marcata de absolvirea LM-ului. Prezena semnificativa a conjunctivelor i condiional-optativelor ma face sa cred ca totul ar putea fi întocmai, iar rezultatul, exact cel banuit, ca oricine poate juca rolul principal propus de Ana Pucau. Concreteea spaiilor nu se dezminte nici un moment, poeta ramânând fidela geografiei i istoriei imediate, realizând astfel un sumbru decor al lumii la început de mileniu; cu fabrici dezafectate, baruri, camioane i, de ce nu, cu Bosnia sau Basarabia. Teama care strabate volumul, ca o vena subire, tradeaza fragilitatea de care literatura ultimelor decenii are atâta nevoie. Debutul poetic al Anei Pucau este probabil cel mai ateptat (i mai reuit) din zona Timioarei, în ultima vreme. (Moni Stanila)

Dettagli