macar pentru ca omul o resimte ca parcurs, mai rapid decât ar fi de dorit, dintr-o zona necunoscuta în alta la fel de necunoscuta.
poate ca într-o gaura de vierme prezentul e singurul timp posibil.
ce este prezentul fara contiina? nimic.
contiina? o amprenta de identificare pe care sinele o numete eu, iar ceilali el.
criminalitii presara peste amprente un praf, o substana destinata scoaterii lor în relief. poezia lucreaza i ea cu asemenea prafuri, limbajul expresiv sau alte trucuri.
trebuie sa se poata i altfel.
personajul volumului gaura de vierme transfera materialul livrat de contiina printr-un loc îngust, o fanta. timpul prezent din gaura de vierme: oameni, lucruri i întâmplari la care, din motivele lui, eu nu a renunat, care sunt vii, active.
trecerea prin fanta presupune comprimare i tensiune i totui proba trecerii trebuie sa fie firescul, normalitatea spunerii. exista un punct unde sunetul nu e alterat de efectele distanei în timp sau spaiu.
ce spunem firesc poate fi important, poate interesa cel puin." g.g.